Uncategorized

i poate de aceea, că nu suntem metalici şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi, de-aceea poate, când cocoşii galici se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi, – noi ridicăm din noi un glob de gând spre vid şi-l sprijinim în pălmi,

Și totuși asta rămâne cel mai important, vechiul copac pe care l-au mai văzut și alții femeia dintâi, pe care-au mai iubit-o și alții, piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o și alții.. Și totuși asta rămâne cel mai important, că

Ce, tu eşti numai pentru privit ! Ce, tu crezi că moartea e numai pentru murit ! Ce, tu crezi că soarele e numai pentru răsărit ! Ce, tu crezi că inima e numai pentru bătut ! Tu crezi că

Nu se va mai vindeca în veci genunchiul acesta julit al lunii împiedicat cu raze reci de mine Nici stelele acestea şi julite nu se vor vindeca în veci căzute dintre infinite pe ale mele raze reci Vor sta cu

Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic şi nici tu am crezut că suntem de-o seamă. Ne-am mărturisit unul altuia cel mai tainic secret, – acela că existăm… Dar era noapte şi, vai, dimineaţa, cumplită vedere, m-am trezit cu tâmpla pe tine

Somnul cu fierăstraie-n el taie capetele cailor şi caii aleargă nechezind cu sânge, ca nişte mese roşii, fugite pe străzi, de la cina cea de taină. Şi caii aleargă, în aburii roşii clătinând umbre. În şăi, fantome. Frunze se lipesc

Înlăuntrul meu coajă de var de ou, stăteam pe întuneric până când cineva a spart coaja aceea şi am văzut că sunt gălbenuş într-un albuş şi este cu mult mai albă decât cerul albastru.

E-un viitor pe care-l poţi atinge cu geana, îndărătnica mea femeie. Nu-i un joc, e numai un adevăr ce va fi la fel de prelung şi de melodios, ca adâncurile de ocean închipuite de cântăreţii la harfă, la fluier de

Spunându-ți un cuvânt te îmbrățisez mai mult decât cu brațele Păserile sălbatice au fugit speriate din tacerea pietrei de munte Lama lunii le-a taiat de pene. Deodată a-nceput sa ninga, iubito, cu fulgi negri și verzi. Știu că pleci, tac,

Sublimul aproape că nu suportă o definiţie ca noţiune şi nici nu ştiu dacă el este o noţiune; partea de noţiune a sublimului are mai puţină consistenţă decât partea de iris verde a unui ochi verde, predestinat privirii ca orice