Uncategorized

Vai mie, am spus, de sunt cuvintele doar umbra gurii mele! Vai mie, am strigat, în timp ce capul îmi cădea în coșul cel împletit de rafie, de o țărancă, și iute retezat de pudicul călău. Pe pielea mea, brusc,

Ia cunoştinţa că pot ucide, că pot zdrobi cu călcâiul capul suav al stelei răsărinde şi placide, din pricina căreia am devenit zugrav! Ia cunoştinţa că nu am milă de mine, că sângele meu mi-l amestec cu mestecenii! Grabnic ţi-aduc

Nu curge din el ceea ce vrei să curgă din el! Nu cade din el ceea ce vrei să cadă din el! Nu moare în el ceea ce vrei să moară în el, împărate! Roata îi rupe carnea și carnea

Își încurcase între coastele mele aripa un vultur care credea că el cântă. Mi-a dat sângele pe gură, iar ochiul mi-era o băltoacă. -Nu, am strigat la el, harfă e numai și numai orizontul, nu pieptul meu de os și

Alerg nebun și singur și în patru labe, să văd unde îl duc ca să-l îngroape. Au vrut în munți, dar munții nu aveau locuri, au vrut într-un copil fugit din jocuri, au vrut în îngere, în vulture, în raza

O subțiasem strângând-o cu brațul drept de coasta mea, cădeam cu respirarea peste ea, o adumbream cu umbra vorbei ce eram, pe toată eu o albăstream când steaua cea din raze ne-a trezit pe jumătate oameni, jumătate mit trăiam de

Mi-am furat trupul de copil, l-am înfăşat şi l-am pus într-un coş împletit, – şi l-am azvârlit în fluviu să se ducă şi să moară în deltă. Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos mi-a venit cu el în braţe

Gândacul acela ciudat avea trei capete în șir unul după altul. Privindu-l, m-am înspăimântat de neretezare. Mi-am zis atunci de mine că de ce aș fi firesc, când nu sunt, – și-am zis atuncea că de ce – ar fi

Când m-am trezit din somn, cu dalta îmi cioplea genunchiul o durere rotunjită, sferică și foarte mare. O altă daltă îmi cioplea tot începutul ca pe o umbră mult mai mare. Ce faceți voi cu mine, cioplitori? eu am răcnit

M-am însingurat pentru că am simțit că tu nu mă mai iubești, – lacrima mamei mele de gheață era, – stăteam și rânjeam și o rugam să plângă, dar iarnă se făcuse în munți. M-am dat de mâncare lupilor, dar