e-lectura

Mă băuseşi de privire îmi lăsaseşi ochiul gol şi m-ai domolit în aer pasăre fără de zbor, iar de frigurile toate cele a zăpezilor m-ai lăsat fără de moarte înnoptând amiezelor. Şi ai pus atunci în cruce păsări multe-ntretăiate de

Tu ai un fel de paradis al tău in care nu se spun cuvinte. Uneori se misca dintr-un braț și cateva frunze iți cad înainte. Cu ovalul feței se stă înclinat spre o lumină venind dintr-o parte cu mult galben

Zburau berze pe lunci printr-un gând cu sufletul lor de aripile lor atârnând. Zburau spre zările zburătoare din gând deasupra valurilor de mări atârnând. Şi toate ieşeau una câte una din gând schimbându-se una câte una în cuvânt într-un cuvânt

Îi beam sânii trupul ei devenise cârciumă Îi sărutam cu ochii şi cu gura, pântecul, discreţia ei devnise pângărire, – se lăsase de multă vreme de seară când ea, zvârcolindu-se ca un şarpe, încă trăia şi nu putea să poată

Inima se vărsa printre coaste, sufletul cădea în fluturare. Se ţineau de inelare, mîinile noastre, într-o veche, grea înserare. Eu mă rugam la umărul tău, mă rugam cu un fel de cuvinte albastre. Mă rugam astfel, mereu, pînă se-năspreau secundele

Dintre pietrele lungi pe care le-ating cu mana, privirea ta suna cel mai indepartat. Acum ti-o marginesc treptele albe, acum ti-o sfarseste luna pe care joaca aschiile soarelui cufundat Surasul tau, cu colturi abia arcuite deasupra-ntinderilor ovale de nisip, si

Vinule, de ce esti trist? Ea, acum, poate ca cere Frunzelor ingenunchere Troitei din somn, pe Crist Uite, lavita de ieri noduroasa si nebuna, asternuta-i doar cu luna cu bardace… cu taceri… Fierul plugului, olog, Poate chiar in noaptea asta

Totul ar fi trebuit să fie sfere, dar n-a fost, n-a fost aşa. Totul ar fi trebuit să fie linii, dar n-a fost, n-a fost aşa. Ar fi trebuit să fii un cerc subţire, dar n-ai fost, n-ai fost aşa.

Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci printre rocile tarmului, reci. Marea se va preface-n pasari stravezii, cate le-ncap ochii deschisi spre ea, si vor zbura falfaind, cand ai sa vii, pana-n piscul vazduhului cu o stea. Vor ramane

O să fugă câmpul înapoi, către ieri, către alaltăieri. Tu ai să stai la o fereastră de tren si ai să spui: uite acum o lună am găsit un epolet, acum un an, o sabie ruptă! O sa fugă înapoi